duminică, 10 iulie 2016

Ai fost răstignit împreuna cu Christos?



Har Și Mântuire



Ai fost răstignit împreună cu Christos?

Galateni 2: 20 “Am fost răstignit împreună cu Christos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru mine.”
Apocalipsa 3:21 “Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu mine pe scaunul meu de domnie, după cum şi eu am biruit şi am şezut cu Tatăl meu pe scaunul lui de domnie.”


Ai fost răstignit împreuna cu Christos?

De n-ai fost răstignit împreună cu Christos
Și-ai trăit, dar nu cum a vrut el,
Și Christos nefiind la răpire în tine,
N-ai fericirea de la tronul său,
N-ai fericirea stând pe tronul său.
Când va veni, când va veni,
Pe tronul său nu te-o pofti!
Când va veni, când va veni,
Pe tronul său nu te-o pofti!







Ai fost răstignit împreuna cu Christos?

De ai fost răstignit împreună cu
Christos
Și-ai trăit, asa cum a vrut el,
Și Christos fiind la răpire în tine,
Ai fericirea de la tronul său,
Ai fericirea stând pe tronul său.
Când va veni, când va veni,
Pe tronul său te va pofti!
Când va veni, când va veni,
Pe tronul său te va pofti!


FRUMOASA MIREASĂ

 Ioan 14:2,3 - Apocalipsa 22:17

Tu mergi, frumoaso, pe vechi urme,
Pe care sfinţii toţi s-au dus
Şi ale căror sfinte nume
Sunt scrise, azi, în ceruri sus.

Tu mergi, frumoaso, pe vechi urme
Pe care Domnul ne-a lăsat,
Când a trăit la noi în lume
Şi ţi-a dat pildă de urmat...

Tu mergi pe calea umilinţei,
Cum cartea sfântă arată,
C-aceasta-i calea biruinţei
Şi prea puţini intră pe ea...

Tu mergi pe calea prigonirii,
Pe drumul crucii, desenat
De autorul mântuirii,
Care sub ea s-a plecat...

Fecioară alba şi aleasă,
De mirele slăvit ceresc,
Esti, decât toate, mai frumoasă-
Întreci orice e pământesc...

Tu ai credinţa şi nădejdea
În marile promisiuni,
Ai confirmarea şi iubirea-
Ai viitoarele cununi...

Cerul pogoară peste tine
Spiritul Sfânt, de daruri plin,
Căci Domnul te vrea pentru sine-
În slava tronului divin...

Iată, Fecioară, Împăratul
Doreşte frumuseţea ta-
În cer ţi-a pregătit palatul,
Cu El pe tronu-i vei şedea...

Ai vii podoabe pe veşminte
La care îngerii privesc,
Şi în lăcasurile sfinte
În ziua nunţii te primesc...

Atunci vei fi desăvârşită,
Atunci vei fi încoronată-
Regină unică slăvită,
Fecioară scumpă, fără pată...

Ospăţul nunţii va începe,
Spre bucuria tuturor,
Când orice minte va pricepe
Adevăratul miez al lor...

Planeta noastră zbuciumată
Şi sfârtecată de tirani,
Va străluci-o nestemată,
Ca în Eden, în primii ani...

Iar tu, frumoasă-mpărăteasă,
Pentru norod te vei ruga-
Fecioară pururea mireasă,
Mărirea ţi-o vei re-nvia...

Şi, după chipul tău, din ceruri
Pe un nou pământ s-a coborî
Ierusalimul nou şi în vremuri
Fără de capăt va luci...



G. Chiş - Cluj-Napoca


vineri, 8 iulie 2016

Mireasa lui Christos: Ce "soţie" şi-ar dori Domnul Isus în noi?


"şi soţia lui s-a pregătit" Apocalipsa 19:7
Să stai prin chirii, să aştepţi după o locuinţa - chiar şi o "gaură" (o cameră mică) şi să prinzi o şansă de a avea propria ta locuinţă, cred că pentru cei care au trecut sau trec prin asa ceva, nu necesită multe comentarii.
Oricum, după ce ai locuinţa, trebuie să cumperi mobila. O zicală spune că cea mai frumoasă mobilă este soţia.
AMR. Cei care am făcut armată ştim ce înseamnă prescurtarea, dar mai ales aşteptarea... La fel este şi în cazul celor care am fost cândva miri şi mirese. Cât de mult şi cu ce emoţii, cu ce ardoare am aşteptat sosirea clipei când vom fi - în sfârşit - miri sau mirese!
Desigur, în primul rând ne-am dorit o soţie care să fie creştină, dar nu numai de cultură creştină, ci una care să trăiască termenul, care să-mi fie un bun sfetnic, un bun sprijin, un prieten înţelept şi întelegător, o fiinţă care ştie să viseze cu ochii deschişi, dar să fie cu picioarele pe pământ, pe care să te poţi bizui şi la bine şi la greu (nu ca soţia lui Iov: Iov 2:9,10) - ca numai moartea să ne poată despărţi.
Toţi stim, că Domnul Isus a comparat pe creştini cu "fecioarele", care sunt în aşteptarea "mirelui" - Matei 25:1-13.
Acum să ne punem întrebarea: Ce "soţie" şi-ar dori Domnul Isus în noi?
Şi putem şti. Aflăm din pilda expusa de el, că anumite fecioare vor fi repudiate din cauza nechibzuinţei lor şi altele sunt primite din cauza chibzuinţei lor. Chibzuinţa provine din înţelepciune, aşadar Domnul Isus va alege fecioarele înţelepte, dar nu după o înţelepciune ca din lume, ci după înţelepciunea de sus, de la Dumnezeu.
Pentru Domnul Isus conteaza doar frumuseţea interioară. Nu contează cât de urât sau cât de plăcut eşti la aspect exterior. Aşadar el doreşte o soţie care se pregăteşte şi se găteşte în interior, prin înţelepciunea dată de Dumnezeu, prin el.


Cum putem fi desăvârşiţi în frumuseţe interioară?
Simplu: Având dragoste pentru Dumnezeu şi semeni.
- Care este ţinta (scopul) poruncii lui Dumnezeu? 1Timotei 1:5
Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută.
- Înspre cine trebuie manifestată această dragoste? Marcu 12:28-31; Ioan 14:21,23,24
28. Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la el şi l-a întrebat: "Care este cea dintâi dintre toate poruncile?"
29. Isus i-a răspuns: "Cea dintâi este aceasta: "Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn";
30. şi: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta"; iată porunca dintâi.
31. Iar a doua este următoarea: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Nu este altă poruncă mai mare decât acestea."
21. Cine are poruncile mele şi le păzeşte acela mă iubeşte; şi cine mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu. Eu îl voi iubi şi mă voi arăta lui."
22. Iuda, nu Iscarioteanul, i-a zis: "Doamne, cum se face că te vei arăta nouă, şi nu lumii?"
23. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, şi Tatăl meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.
- Cum ar putea înţelege cineva ce este dragostea? 1Corinteni 13
4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
6. nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7. acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
8. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
- Cine nu mai are dragostea dintâi, o poate redobândi prin pocăinţă: Apocalipsa 2:2-5
2. "Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.
3. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina numelui meu şi că n-ai obosit.
4. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.
5. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ti voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.


FRUMOASA MIREASĂ

 Ioan 14:2,3 - Apocalipsa 22:17

Tu mergi, frumoaso, pe vechi urme,
Pe care sfinţii toţi s-au dus
Şi ale căror sfinte nume
Sunt scrise, azi, în ceruri sus.

Tu mergi, frumoaso, pe vechi urme
Pe care Domnul ne-a lăsat,
Când a trăit la noi în lume
Şi ţi-a dat pildă de urmat...

Tu mergi pe calea umilinţei,
Cum cartea sfântă arată,
C-aceasta-i calea biruinţei
Şi prea puţini intră pe ea...

Tu mergi pe calea prigonirii,
Pe drumul crucii, desenat
De autorul mântuirii,
Care sub ea s-a plecat...

Fecioară alba şi aleasă,
De mirele slăvit ceresc,
Esti, decât toate, mai frumoasă-
Întreci orice e pământesc...

Tu ai credinţa şi nădejdea
În marile promisiuni,
Ai confirmarea şi iubirea-
Ai viitoarele cununi...

Cerul pogoară peste tine
Spiritul Sfânt, de daruri plin,
Căci Domnul te vrea pentru sine-
În slava tronului divin...

Iată, Fecioară, Împăratul
Doreşte frumuseţea ta-
În cer ţi-a pregătit palatul,
Cu El pe tronu-i vei şedea...

Ai vii podoabe pe veşminte
La care îngerii privesc,
Şi în lăcasurile sfinte
În ziua nunţii te primesc...

Atunci vei fi desăvârşită,
Atunci vei fi încoronată-
Regină unică slăvită,
Fecioară scumpă, fără pată...

Ospăţul nunţii va începe,
Spre bucuria tuturor,
Când orice minte va pricepe
Adevăratul miez al lor...

Planeta noastră zbuciumată
Şi sfârtecată de tirani,
Va străluci-o nestemată,
Ca în Eden, în primii ani...

Iar tu, frumoasă-mpărăteasă,
Pentru norod te vei ruga-
Fecioară pururea mireasă,
Mărirea ţi-o vei re-nvia...

Şi, după chipul tău, din ceruri
Pe un nou pământ s-a coborî
Ierusalimul nou şi în vremuri
Fără de capăt va luci...



G. Chiş - Cluj-Napoca